Alegi ce păstrăm pe dispozitivul tău. Cele strict necesare rămân mereu active. Toate detaliile sunt în Politica de cookie-uri.
Fără ele site-ul nu funcționează: te țin autentificat, păstrează coșul și pașii unei programări și îți protejează formularele. Nu se pot opri.
prima-shop-session · 2 ore de la ultima acțiune
XSRF-TOKEN · 2 ore
remember_web_…, remember_bookora_… · 400 de zile
acord_cookie · 6 luni
stocare tehnică proprie Cloudflare · cât durează verificarea
· politica lor
Țin minte alegerile tale între vizite, ca să nu le reiei de fiecare dată.
ps_view · 1 an
Ne arată, fără să te identifice, câți vizitatori avem, ce pagini sunt căutate și unde se împiedică lumea, la o comandă sau la o programare — ca să putem îmbunătăți site-ul. Fără acord, Google primește doar semnale anonime, fără cookie-uri.
_ga, _ga_* · până la 2 ani
· politica lor
Ne ajută să aflăm care reclame aduc comenzi și să îți arătăm, pe alte site-uri, produse pe care le-ai văzut la noi. Fără acord nu măsurăm reclamele pe dispozitivul tău și nu primești reclame personalizate de la noi.
_gcl_au, _gcl_aw, cookie-uri Google (de exemplu IDE) · până la 13 luni, stabilită de Google
· politica lor
Hărțile sunt oferite de Google Maps. Când se încarcă, Google primește adresa ta IP și poate plasa propriile cookie-uri. Fără acord îți arătăm doar un link către hartă sau lista punctelor.
cookie-uri Google (de exemplu NID) · până la 6 luni, stabilită de Google
· politica lor

Epidemiile au schimbat istoria mai mult decât multe războaie. Au dărâmat imperii, au golit orașe, au mutat granițe și au schimbat felul în care muncim, construim și ne îngrijim unii de alții. Tot ele au dat naștere carantinei, statisticii medicale, vaccinurilor și regulilor de igienă pe care le aplicăm azi fără să ne mai gândim.
Mai jos găsești 21 dintre cele mai grave epidemii și pandemii din istorie, în ordine cronologică: ce le-a cauzat, cum s-au răspândit, câte victime au făcut și ce lecție au lăsat. Cifrele pentru epidemiile vechi sunt estimări ale istoricilor și pot varia mult de la o sursă la alta.
Cazuri legate între ele, într-un loc și o perioadă limitate: o școală, un spital, o nuntă. Poate fi oprit rapid dacă e depistat la timp.
Boala e prezentă permanent într-o regiune, la un nivel previzibil. Malaria e endemică în multe zone tropicale.
Numărul de cazuri crește brusc peste nivelul obișnuit, într-o regiune sau o țară.
O epidemie care se întinde în mai multe țări sau continente. Termenul descrie răspândirea geografică, nu gravitatea bolii.
bacterieviruscauză nesigură
A izbucnit în al doilea an al Războiului Peloponesiac, când locuitorii din Attica se adăposteau înghesuiți în spatele zidurilor Atenei. Istoricul Tucidide, care s-a îmbolnăvit și a supraviețuit, a descris febra, erupțiile și setea chinuitoare a bolnavilor. Printre victime a fost și Pericle, conducătorul cetății.
Relatările vremii spun că a fost adusă de legiunile întoarse din campaniile din Orient. Medicul Galenus a descris febra, diareea și erupțiile de pe piele, pe baza cărora cercetătorii cred că a fost variolă. Poartă numele dinastiei Antoninilor, din care făcea parte împăratul Marcus Aurelius.
Poartă numele episcopului Ciprian al Cartaginei, care a descris-o ca pe un semn al sfârșitului lumii. Potrivit unor surse antice, în momentele de vârf ucidea până la 5.000 de oameni pe zi la Roma. La Luxor, în Egipt, arheologii au găsit un loc de înhumare din acea perioadă, cu trupuri acoperite cu un strat gros de var, folosit atunci ca dezinfectant, și cuptoarele în care se producea varul.
Prima pandemie de ciumă documentată. A pornit din Egipt și a ajuns în 542 la Constantinopol, dusă de șobolanii și puricii de pe corăbiile cu grâne. Istoricul Procopius scria despre mii de morți pe zi în capitală, iar împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit și a supraviețuit. Analizele ADN din scheletele victimelor au confirmat, în secolul XXI, bacteria ciumei.
Ciuma a venit din Asia Centrală pe drumurile comerciale, a ajuns în Crimeea în 1346 și, cu corăbiile genoveze, la Messina în 1347. În câțiva ani a ucis între o treime și jumătate din populația Europei. Lipsa brațelor de muncă a crescut salariile și a slăbit iobăgia. În 1377, Ragusa (azi Dubrovnik) a impus navelor și călătorilor o izolare de 30 de zile; Veneția a extins-o apoi la 40, „quaranta giorni”, de unde vine cuvântul „carantină”.
Adusă de expedițiile spaniole, variola a lovit populații care nu întâlniseră niciodată boala și nu aveau nicio imunitate. În 1520 l-a ucis pe Cuitláhuac, conducătorul aztec, iar Tenochtitlanul a căzut în anul următor. Împreună cu rujeola, gripa și tifosul, cu războaiele și exploatarea, a dus în secolul următor la dispariția unei mari părți din populația indigenă, în unele regiuni până la 90%.
În limba nahuatl, „cocoliztli” înseamnă „pestilență”. Bolnavii aveau febră mare, dureri de cap și sângerări, iar moartea venea în câteva zile, într-o populație deja slăbită de o secetă cumplită. În 2018, un studiu genetic pe scheletele victimelor de la Teposcolula-Yucundaa a găsit bacteria care provoacă febra paratifoidă, cea mai solidă explicație de până acum.
Ultimul mare focar de ciumă din Anglia. Cei care își permiteau, inclusiv regele Carol al II-lea și curtea, au plecat din oraș. Casele cu bolnavi erau închise cu familia înăuntru și marcate cu o cruce roșie. Satul Eyam, din Derbyshire, s-a izolat de bunăvoie ca boala să nu se întindă: peste 250 de săteni au murit, dar regiunea din jur a fost cruțată.
Adusă din teatrul războiului ruso-turc, ciuma a ajuns la Moscova în 1770. În septembrie 1771, frica și carantinele au dus la Revolta ciumei: arhiepiscopul Ambrozie, care mutase o icoană venerată ca să împiedice aglomerațiile, a fost ucis de mulțime. Ecaterina a II-a l-a trimis pe Grigori Orlov să restabilească ordinea și să organizeze spitale, carantine și dezinfecția caselor.
Philadelphia era atunci capitala Statelor Unite. Peste 20.000 de locuitori, inclusiv membri ai guvernului, au fugit din oraș. Nimeni nu știa că boala e transmisă de țânțari, iar epidemia s-a oprit abia când frigul toamnei i-a omorât. Membrii Free African Society i-au îngrijit pe bolnavi, pornind de la credința greșită că persoanele de culoare ar fi imune; mulți dintre ei au murit.
Cea mai cunoscută epidemie din istoria Bucureștiului poartă numele domnitorului de atunci, Ioan Gheorghe Caragea. Ciuma a lovit greu capitala și satele din jur, iar cioclii care strângeau morții au rămas în memoria orașului ca figuri de coșmar. Mulți dintre cei morți au fost îngropați în gropi comune.
Prima pandemie a pornit în 1817 din delta Gangelui, în Bengal. Au urmat alte șase, pe toate continentele, România inclusiv. În 1854, la Londra, medicul John Snow a marcat pe hartă cazurile dintr-un cartier și a arătat că duceau toate la aceeași pompă de apă, de pe Broad Street. Scoaterea mânerului pompei a devenit simbolul epidemiologiei moderne. A șaptea pandemie, începută în 1961, continuă și azi.
Primele cazuri au fost raportate la Sankt Petersburg, iar în câteva luni boala a ocolit globul, cu trenurile și vapoarele, urmărită de presa din toată lumea. Cauza nu e sigură: un virus gripal, după ipoteza clasică, sau coronavirusul uman OC43, după o ipoteză mai nouă.
A infectat în jur de 500 de milioane de oameni, o treime din populația lumii, în trei valuri. Spre deosebire de gripa obișnuită, a ucis mulți adulți tineri și sănătoși. Nu venea din Spania: presa spaniolă, necenzurată în timpul războiului, a fost doar prima care a scris liber despre ea. Fără vaccin și fără antibiotice pentru pneumoniile care urmau, orașele s-au apărat cu măști, cu închiderea școlilor și a teatrelor și cu interzicerea adunărilor.
În 1916, o epidemie pornită la New York a dus la peste 27.000 de cazuri și 6.000 de decese în Statele Unite, mai ales copii. Virusul se transmite prin mâini, apă și alimente contaminate și poate paraliza, uneori chiar mușchii respiratori; „plămânul de oțel” a ținut în viață mii de bolnavi. Vaccinul injectabil Salk (1955) și vaccinul oral Sabin (anii 1960) au schimbat totul.
A apărut în China la începutul lui 1957 și a ajuns în câteva luni în Singapore, Hong Kong și Statele Unite. De data aceasta, laboratoarele au izolat repede virusul, iar un vaccin a fost disponibil în câteva luni. Un deceniu mai târziu, gripa din Hong Kong (1968–1969, H3N2) a mai ucis în jur de un milion de oameni.
Primele cazuri de SIDA au fost descrise în 1981, în Statele Unite. Studiile genetice arată că virusul a trecut de la cimpanzei la om în Africa Centrală, în jurul anilor 1920. În România, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, peste 10.000 de copii au fost infectați, mai ales prin seringi și ace refolosite și prin transfuzii netestate. Tratamentul antiretroviral combinat, disponibil din 1996, a transformat boala într-una cronică.
A pornit din sudul Chinei și s-a răspândit în 29 de țări, în mare parte prin spitale: aproximativ o cincime dintre bolnavi au fost lucrători din sănătate. A fost oprit în mai puțin de un an, fără vaccin, prin depistarea cazurilor, izolare, urmărirea contacților și echipament de protecție.
Un virus nou, cu gene de la gripa porcină, aviară și umană, a apărut în Mexic și în Statele Unite în primăvara lui 2009, iar OMS a declarat pandemie în iunie. Spre deosebire de gripa sezonieră, a lovit mai ales copiii și adulții tineri: aproximativ 80% dintre decese au fost la persoane sub 65 de ani.
A început în Guineea, la sfârșitul lui 2013, și s-a răspândit în Liberia și Sierra Leone, cu cazuri exportate și în Europa și Statele Unite. Se transmite prin contact direct cu sângele și fluidele bolnavilor sau ale celor decedați, de aceea îngrijirea bolnavilor și ritualurile de înmormântare au fost în centrul epidemiei. Peste 500 de lucrători din sănătate au murit.
Primele cazuri au fost raportate la Wuhan, în decembrie 2019, iar OMS a declarat pandemie pe 11 martie 2020. Virusul se transmite mai ales prin aer, prin particule respiratorii, inclusiv de la persoane fără simptome. Vaccinurile au fost dezvoltate și autorizate în mai puțin de un an, iar urgența de sănătate publică de importanță internațională s-a încheiat pe 5 mai 2023.
Au mai fost și alte epidemii grave care nu au încăput în listă: ciuma de la Marsilia (1720–1722), MERS (din 2012, aproape 2.600 de cazuri confirmate și peste 900 de decese), epidemia de Zika din 2015–2016, cu mii de copii născuți cu microcefalie, sau mpox, în 2022.
Aproape toate epidemiile din listă se încadrează în câteva căi de transmitere. Pentru fiecare există măsuri clare, iar multe dintre ele nu cer nimic mai mult decât disciplină și echipamentul potrivit.
| Calea | Exemple din listă | Cum ne protejăm azi |
|---|---|---|
| Aer și picături respiratorii | Gripele, SARS, COVID-19, variola | Vaccinare, ventilație, izolarea bolnavilor, măști medicale sau respiratoare FFP2, după risc |
| Mâini și suprafețe | Gripele, poliomielita, Ebola | Dezinfectant pentru mâini, dezinfecția suprafețelor atinse des |
| Apă și alimente | Holera, cocoliztli, poliomielita | Apă potabilă, canalizare, spălarea mâinilor, alimente bine gătite, vaccinare |
| Sânge și fluide | HIV, Ebola | Ace și seringi de unică folosință, mănuși, echipament de protecție, sânge testat |
| Purici și rozătoare | Ciuma lui Iustinian, Moartea Neagră, ciuma lui Caragea | Controlul rozătoarelor, igiena locuinței, depistare și antibiotice |
| Țânțari | Febra galbenă, Zika | Eliminarea apei stătătoare, plase și repelente, vaccinul împotriva febrei galbene |
Epidemiile de azi se opresc cu aceleași principii ca acum câteva secole, doar că avem instrumente mult mai bune. În unitățile medicale, în farmacii și în orice loc cu mulți oameni, diferența o fac câteva gesturi repetate corect.
Filtrează cel puțin 98% din bacteriile din aerul expirat și rezistă la stropi. Îi protejează mai ales pe cei din jur de picăturile purtătorului. Se schimbă după câteva ore sau imediat ce se umezește.
Filtrează cel puțin 94% din particule și se așază etanș pe față, deci îl protejează pe purtător de aerosoli. Se folosește la proceduri care generează aerosoli și în contact cu boli transmise pe cale aeriană.
Măști medicale, viziere, halate și combinezoane, mănuși, dezinfectanți pentru mâini și suprafețe și termometre, cu stoc permanent și facturare pe firmă.
Ca proporție din populație, Moartea Neagră: între o treime și jumătate din locuitorii Europei au murit în câțiva ani. Ca număr de victime, variola e printre bolile care au ucis cei mai mulți oameni din istorie, cu aproximativ 300 de milioane de morți doar în secolul XX.
Da, dar rar. Bacteria circulă încă la rozătoarele sălbatice din unele regiuni ale Africii, Asiei și Americilor, iar cazuri umane apar, de exemplu, în Madagascar și în Republica Democrată Congo. Diagnosticată la timp, ciuma se tratează cu antibiotice.
Spania a fost neutră în Primul Război Mondial, iar presa ei nu era cenzurată, așa că a scris prima, liber, despre boală. Țările aflate în război ascundeau informațiile, iar numele i-a rămas Spaniei.
Izolarea se aplică bolnavilor, ca să nu transmită boala. Carantina se aplică persoanelor sănătoase care au fost expuse, pe durata în care s-ar putea îmbolnăvi.
Specialiștii consideră că da: noi virusuri gripale și coronavirusuri trec periodic de la animale la om. De aceea există rețele globale de supraveghere, planuri de pregătire și stocuri de echipament de protecție, iar igiena și vaccinarea rămân cea mai bună apărare.
Recomandările din pagina principală te ajută să descoperi mai repede produsele potrivite pentru cabinetul, clinica sau afacerea ta.